Asezare straveche, atestata arheologic de prin epoca fierului, cu asezari traco-dacice, si se pare, in punctul “Draganeasa”, si cu asezare romaneasca langa podul de peste Prahova, din satul Hatcarau, dar confirmata documentar de pe la mijlocul secolului al XV- lea, cand satul Vodovnul (azi Cornu de Jos) era intarit jupanului Mihail de catre Vladislav al II-lea, la 1 august 1451. Draganestii sunt semnalati intr-un hristov din 1 iunie 1526, cand Radu de la Afumati confirma, in urma unor judecati mai multe sate (printre care si Draganesti). La 15 mai 1631 Leon Tomsa ii consfintea fostului mare culcer Buzinca ocini si vecini, in mai multe localitati printre care si Draganestii. Prin 1665, oastea transilvana, condusa de Gheorghe Rakoczi al II-lea, venita in sprijinul lui Constantin Serban, dupa ce infrange pe semenii lui Hrizea la Soplea (26 iunie), se desparte de principele transilvan (care o apuca spre Targoviste pentru a se intalni cu Domnul Tarii Romanesti, indreptandu se “spre Corlatesti si am poposit la Draganesti”, cum marturiseste Ioan Nemes de Hidveg.
La Draganesti erau curtea si casele (azi mult transformate - sediul fostului IAS), postelnicului Serban Cantacuzino, viitorul domn al Tarii Romanesti (1678-1688), inaltate pe la mijlocul secolului al XVII-lea, de catre tatal sau Constantin Cantacuzino, precum si ctitoria "Intrarea in biserica" durata de Serban, in 1667, ca paraclis, transformata apoi, in secolul al XIX-lea si reparata prin 1889.
Era acest Serban om de incredere al domnului Gheorghe Duca, care il aduce, in 1674, din surghiunul pe care turcii i-l impusesera, la cererea lui Grigore Ghica, care ii ucisese tatal. Dar la scurta vreme pierde si increderea lui Gheorghe Duca. In 1676, ne spune cronicarul Radu Popescu, "la Cocorasti inca fiind, nu stiu ce au auzit Duca Voda ca umbla Cantacuzinii impotriva domniei, ci, pre cati s au intamplat aici langa el, i-au inchis, iar Serban spatar era la Draganesti. ci au trimis pre Drosul Sardar (cel ucis apoi de tatari din ordinul lui Serban Cantacuzino) si pre Gheorghita Capitan Ciudin, de l-au luat in ziua de Sfeti Nicolae, si l-au dus la Cocorasti"
"Letopisetul cantacuzinesc" ne aduce cateva date in plus "Pre Serban Logofatul il gasira la biserica lui la utrenie, ascultand svanta si dumnezeiasca slujba, unii ocolira biserica, altii intrara inauntru, si groasnic il apucara si-l scoasera afara si-l dusera la manastirea de la Snagov, ca sa-l omoare (...) Matei Aga fiind chemat de frate-sau Serban Logofatul, si mergand tot intr-acea zi la Draganesti, cand fu aproape sa intre in sat, Dumnezeu trimise pre oarecare crestin de i-au iesit inainte spunandu-i de toate cate s-au intamplat fratine-sau lui Serban, si indata se invarteji si trecu pre Teleajen in Tara Ungureasca" (Stolnicul Constantin Cantacuzino, Istoria Tarii Romanesti, Cronicari munteni, 1, BPT, Ed Minerva, Buc ,1984, 194) Adus de la Snagov la Cocorasti, Serban este salvat prin demersurile doamnei Anastasia Duca, cu care biserica1se spune ca ar fi intretinut legaturi amoroase in lipsa domnului (de altfel C.Gane, in "Trecute vieti de doamne si domnite"/vol II, Ed. Junimea, Iasi, 1972, 14-15/ ne relateaza ca in urma rascoalei conduse de boierii moldoveni "Duca Voda si cu toata casa lui, doamna, soacra si copii, parasi curtea domneasca, care fu devastata, se retrase pe helesteul Bahluiului in jos, si vazand ca rascoala ia proportii din ce in ce mai mari fugi in Muntenia (...) In Bucuresti trebuie sa fii cunoscut Duca intaia data pe Cantacuzini, cu care se imprieteni (...) Prietenia aceasta duse la mare bucluc, caci doamna Anastasia si Serban Cantacuzino se placusera. Insa, pe atunci, e probabil ca n-au avut vreme sa se apropie mai mult; au ramas numai c-un dor in suflet, pe care viitorul va avea grija sa-l atate indeajuns pentru a pricinui amandurora placerile si neplacerile ce remorca dragostea dupa sine". Numai ca intervine neprevazutul...
Duca, sprijinit de turci pleca in Moldova cu Ali-Pasa si cu hatmanul Alexandru Buhus(fratele doamnei Anastasia, casatorit cu nepoata lui Grigore Ureche, ruda cu stolnicul Constantin Cantacuzino), in fruntea ostii, zdrobeste steagurile din jurul Lapusnenilor si Orheienilor razvratiti, silindu-l pe Durac sa fuga la lesi, iar pe Hancu la cazaci. Iar doamna lui Anastasia pentru mai multa siguranta ramane in Tara Romaneasca, impreuna cu mama si copii, pana la clarificarea situatiei . Si cu toate contradictiile paianjenisului de informatii ce ne parvin, se pare ca doamna Anastasia se cunoaste cu Serban Cantacuzino, mai bine de la Constantinopol, din perioada cand Duca fusese mazilit din Moldova, iar Serban Cantacuzino se ascundea pentru a nu fi prins de ceausii ce incepusera sa-l caute pretutindeni si nu-l putura gasi, Serban nu era nicaieri. De pe urma unei inscriptii poate, sau din iscisinta vreunui turc mai dezghetat, ascunzatoarea lui fu in sfarsit descoperita: podul casei doamnei Anastasia, in locuinta dintre Fanar si Eyub, care mai fusese cercetata. Nestiutorul sot pare a fi prins atunci oarecare banuieli.
In calitate de domn, Serban Cantacuzino, participa alaturi de turci, in 1683 (din 14 iulie pana in 13 septembrie) la asediul Vienei, furnizand informatii utile despre armata otomana. Dupa marile infrangeri suferite de turci , Serban incepe negocierile secrete in vederea incheierii unui tratat de alianta cu imperialii, pentru inlaturarea dominantei portii otomane. Dar pentru a-si asigura independenta intretine relatii si cu pionii si cu rusii. El se considera urmasul imparatilor bizantini de la care isi insusise stema cu vulturul bicefal. El isi constituie o oaste de tara, inzestrata cu tunuri, si pregatea in secret, intrarea in lupta a Tarii Romanesti impotriva turcilor. Prin orientarea sa , domnul isi atrage sfarsitul otravit zice-se de fratii sai, Constantin si Mihai carora politica de inclinare catre imparat nu le era pe plac. In acest moment, doamna Maria, sotia lui Serban, iese din anonimat pentru a retine tronul pentru fiul sau, Gheorghe, dar "tarzia energie a doamnei Maria fu invinsa. Ea fu nevoita sa paraseasca cu toti copii ei capitala, retragandu-se la mosia lor de la Draganesti" (C. Gane)
Armatele austriece trec muntii in 1689 si "sub conducerea lui Haissler si Balaceanu, inaintara parte spre Targoviste, parte spre Draganesti, pentru a proclama pe minorul Gheorghe Cantacuzino domn al Tarii Romanesti. Afland de inaintarea trupelor imperiale, Gheorghe imbracat in straie taranesti, reuseste sa se strecoare printre strajiile puse sa il pazeasca. Iar Hassler, cu aprobarea lui Brancoveanu, trimite o unitate de-a sa de o depresoara pe doamna Maria din domiciliul fortat ce i se impusese la mosia de la Draganesti. Neculce spune in "Letopisetu Tarii Moldovei" (p.180) ca "dupa ce-au ridicat pe doamna din Draganesti, vinit au numai singur generer cu capul lui, cu vreo suta de oameni, de la Bucuresti la Draganesti". Aici pe mosia lui Serban Cantacuzino, Haissler, insotit de Balaceanu, ginerele lui Serban, se intalnira cu Brancoveanu si dupa indelungi tratative hotarara retragerea trupelor austriece.
Daca pe plan politic Serban Cantacuzino nu a izbutit sa-si puna in aplicare planurile carora le-a cazut victima, numele lui a fost incrustat cu litere de aur in istoria culturii romanesti.
Nu este cunoscuta istoria secolului al XVII-lea in localitatea Draganesti. In schimb in veacul urmator stim ca in documentele Ocarmuirii de Prahova(echivalentul Prefecturii)este mentionat ca in 1835 "zurbalacul"(razmerita) locuitoriilor clacasi din Draganesti, iar cativa ani mai tarziu, dupa inabusirea revolutiei pasoptiste, la 7 octombrie 1848, un alt document ne informeaza ca subcarmuitorul plasii Targsor denunta ocarmuirii pe preotul Panait din Draganesti, plasa Campu, pentru ca incerca sa i starneasca pe locuitori la agitatie, citindu-le adesea din "constitutia"pasoptista abrogata.
DTSR (1872) semnala localitatea drept comuna in plasa Campu, avand in subordine si satele Baraitaru, Brebu si Meri. In 1864 in comuna au fost improprietariti 177 de tarani. Peste alte doua decenii (1884), lua fiinta in comuna Judecatoria rurala Draganesti, care a functionat pana in 1952, dar care nu a avut un loc propriu decat de prin 1911. Precizam ca Directia Judeteana Prahova a Arhivelor Nationale detine pastrate 1635 de piese din arhiva Judecatoriei, pe perioada anilor 1884-1952 , din care lipsesc documentele anilor 1885-1894 si 1897-1907, distruse in timpul primului razboi mondial. Semnalam de asemenea existentei dosarului Obstei de arendare si cumparare de mosii a satenilor din Draganesti. Totodata, infaptuirea reformei agrare in 1921, este oglindita in dosarele pastrate.
DGJPh (1897) consemneaza comuna formata din satele; Draganesti (resedinta), Baraitaru si Meri, fiind totodata si sediul plasii Campu. In perioada interbelica, comuna isi mentine prerogativele castigate, iar plasa capata denumirea Draganesti. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, si-a mentinut statutul de comuna, obtinand in plis satele: Belciug, Cornu de Jos, Hatcarau si Tufani.
